
Fuga este drumul care ne scapa de contradictia tragica dintre lumea din noi si cea din jurul nostru. Toti cei care nu traiesc aceasta contradictie ca pe un efort zilnic, tragic, plin de agonie si de lupta, au pornit-o deja pe drumul neted.
E un drum usor, dar atat de monoton, fara cotituri, fara colturi, drept si mereu acelasi pe toata lungimea lui nesfarsita.

Poate cea mai tragica, etapa a fugii este dorinta de moarte. Totusi cine vede moartea ca pe o solutie a fugii nu se afla in adevar.Cine priveste moartea ca pe o odihna nu vede bine.Moartea e o schimbare, pragul unei schimbari profunde, predarea in bratele unei mari Iubiri.Toate acestea sunt insa o cucerire si nu o fuga. De aceia moartea este capatul luptei si nu iesirea sau scaparea prin fuga. (Pentru noi, moartea a fost experimentata cand am primit Botezul, am murit si am inviat cu Hristos.Si apoi, pe calea vietii se desfasoara ca o stare plina de morti si invieri.)

Fiecare solutie a fugii te lipseste de tot ce ai tu mai important ca om: a exista!A exista inseamna a trai constient contradictia tragica dintre lumea dinauntrul tau si cea din jurul tau. Lumea din noi nu se afla doar in pericolul de a se scufunda in mlastina conventionalului. E in pericol de a fi ucisa, despartita de viata si de adevar. De a ajunge o schema, un plan.Materialul pentru zidirea ei nu pot fi numai visele si idealurile ci trebuie sa fie viata pe care a zidit-o in noi Dumnezeu.Aceasta viata se afla intr-o tragica contradictie cu lumea din jurul nostru, cea conventionala, muritoare si depasita; totusi ea nu e mai putin adevarata decat orice alt lucru palpabil din realitatea pamanteasca.
Inseamna viata, orice lupta neincetata cu conventionalul, muritorul, plictisul.
Luptatorul, pe drumul sau are in el puterea vietii, care este puterea lui Dumnezeu.

