Se spunea despre o batrana din sat ca vede aparitii divine. Preotul din parohie a cerut dovezi pentru autentificarea acestora.
- Data viitoare cand iti va aparea Dumnezeu, i-a spus el, roaga-l sa-ti spuna acele pacate ale mele pe care nu le cunoaste decat El. O dovada mai clara nu poate exista.
Femeia s-a intors peste o luna si preotul a intrebat-o daca i-a mai aparut Dumnezeu, ea i-a raspuns afirmativ.
- Si, i-ai pus intrebarea mea?
- Da.
- Si ce ti-a raspuns ?
- Mi-a spus asa : " Spune-i preotului ca am uitat de pacatele lui."
Jurnal spiritual
Boboteaza 2009
contact e-mail
Cantina sociala a parohiei noastre
Parohia Sf.Voievozi Savinesti
Biserica"Sf.Voievozi"- Savinesti
Parohia"Sf.Voievozi" Savinesti
Despre mine
- Pr.Petru Munteanu - Savinesti, Neamt
- Comuna Savinesti, Jud. Neamt, Romania
- Meditatii
Margaritare
Se istoriseste ca doi calugari care se aflau pe drum spre manastire se pregateau sa treaca un rau care iesise din matca. Fiind aproape de mal, au vazut o tanara frumoasa care incerca si ea sa treaca prin apele involburate. Trebuia neaparat sa treaca dincolo, i-a lamurit ea , pentru a veni in ajutorul tatalui sau care era bolnav. Fiind singura si firava incerca cu greu sa inainteze. Apele mari ale raului o tintuiau aproape de tarm.
Primul calugar, fara macar sa acorde atentie tinerei, a intrat in apa si a trecut dincolo. Cel de-al doilea a luat tanara in brate si cu greu cu mari eforturi a ajuns pana la urma pe malul celalalt.
Tanara i-a multumit si s-a indepartat in graba.
Cei doi calugari si-au vazut de drum. Au mers in tacere mai bine de un ceas. Deodata , primul calugar, care nu-si mai putea stapani emotia si mania a inceput sa-si mustre tovarasul:
- Cum de-ai putut sa-ti calci juramantul? Juramantul de a nu atinge o femeie? Nu te simti coplesit de rusine? Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?
- Ia te uita, i-a raspuns celalalt, te mai gandesti inca la ea? Eu am lasat-o jos dar cred ca tu inca o mai duci in brate.
Se intampla uneori in viata ca judecata noastra sa fie mult prea exagerata si subiectiva, atunci cand este vorba de aproapele nostru. Gesturile mici si frumoase de ajutor sa fie privite ca pacate grele si interpretate gresit si cu ostilitate. Totul devine pagubos pentru suflet mai ales cand actele nobile sunt improscate cu sugestii sau atacuri rautacioase.
Exista totusi , in viata de zi cu zi, un spatiu al libertatii si al iubirii. In acest spatiu, gesturile credinciosului devin reflexe neconditionate si trec dincolo de judecata aproapelui buna sau rea. De fapt judecata aproapelui nu mai conteaza sau mai bine zis nu mai doare. Acest spatiu nu este pentru toti si nu poate fi explicat ci numai trait.
Pentru a intra in acest spatiu, care este numit de Biserica ca Spatiu al Invierii, trebuie sa indraznesti, sa fii curajos sa iubesti pe aproapele si pe Dumnezeu, Creatorul nostru.
Sfantul Apostol Pavel aminteste de aceasta dimensiune a Spatiului Invierii zicand:" De acum nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine."
Primul calugar, fara macar sa acorde atentie tinerei, a intrat in apa si a trecut dincolo. Cel de-al doilea a luat tanara in brate si cu greu cu mari eforturi a ajuns pana la urma pe malul celalalt.
Tanara i-a multumit si s-a indepartat in graba.
Cei doi calugari si-au vazut de drum. Au mers in tacere mai bine de un ceas. Deodata , primul calugar, care nu-si mai putea stapani emotia si mania a inceput sa-si mustre tovarasul:
- Cum de-ai putut sa-ti calci juramantul? Juramantul de a nu atinge o femeie? Nu te simti coplesit de rusine? Cum ai putut sa o iei in brate pe femeia aceea?
- Ia te uita, i-a raspuns celalalt, te mai gandesti inca la ea? Eu am lasat-o jos dar cred ca tu inca o mai duci in brate.
Se intampla uneori in viata ca judecata noastra sa fie mult prea exagerata si subiectiva, atunci cand este vorba de aproapele nostru. Gesturile mici si frumoase de ajutor sa fie privite ca pacate grele si interpretate gresit si cu ostilitate. Totul devine pagubos pentru suflet mai ales cand actele nobile sunt improscate cu sugestii sau atacuri rautacioase.
Exista totusi , in viata de zi cu zi, un spatiu al libertatii si al iubirii. In acest spatiu, gesturile credinciosului devin reflexe neconditionate si trec dincolo de judecata aproapelui buna sau rea. De fapt judecata aproapelui nu mai conteaza sau mai bine zis nu mai doare. Acest spatiu nu este pentru toti si nu poate fi explicat ci numai trait.
Pentru a intra in acest spatiu, care este numit de Biserica ca Spatiu al Invierii, trebuie sa indraznesti, sa fii curajos sa iubesti pe aproapele si pe Dumnezeu, Creatorul nostru.
Sfantul Apostol Pavel aminteste de aceasta dimensiune a Spatiului Invierii zicand:" De acum nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine."
In slujba Ta Iisuse - de Traian Dorz
In slujba Ta, Iisuse
de tineri am pornit,
indreapta-ne Tu pasii
pe drumul Tau slavit.
Cu-a Ta putere umple
Cuvantul ce-l purtam,
lumina si iubire
mereu sa semanam.
Sa spunem tuturora
de harul Tau bogat,
sa vina toti sa afle
iertare de pacat.
Sa ducem pan-la moarte
marturisirea Ta,
in slujba mantuirii,
invredniciti de ea.
C-o dragoste fierbinte
si-un suflet fericit,
sa-ti daruim Iisuse,
tot ce ne-ai daruit.
Ca la sfarsitul luptei
maret incununat,
sa dobandim rasplata
spre care-am alergat.
de tineri am pornit,
indreapta-ne Tu pasii
pe drumul Tau slavit.
Cu-a Ta putere umple
Cuvantul ce-l purtam,
lumina si iubire
mereu sa semanam.
Sa spunem tuturora
de harul Tau bogat,
sa vina toti sa afle
iertare de pacat.
Sa ducem pan-la moarte
marturisirea Ta,
in slujba mantuirii,
invredniciti de ea.
C-o dragoste fierbinte
si-un suflet fericit,
sa-ti daruim Iisuse,
tot ce ne-ai daruit.
Ca la sfarsitul luptei
maret incununat,
sa dobandim rasplata
spre care-am alergat.