Omul a fost creat de Dumnezeu ca o fiinta macrocosmica, de aceea este natural si logic sa existe in el un simtamant macrocosmic si o constiinta a lumii.
Din acest motiv, omul care n-a fost ravasit si destramat de pacat, simte unitatea organica a tuturor creaturilor; el simte bucuria si durerea creaturilor ca pe ale sale proprii, deoarece intr-un chip tainic el este purtatorul soartei tuturor creaturilor.
Exemplu pentru aceasta este Adam. Pana la cadere, Adam a stapanit simtamantul atoateunitatii. Iar cand a cazut, a tras impreuna cu el in pacat si in moarte intreaga creatie.
Exemple mai apropiate sunt apostolii, mucenicii, sfintii si toti adevaratii crestini. Exemplul prin excelenta este Apostolul Pavel. Nimeni altul ca el nu a simtit atat de adanc si de puternic ca toata zidirea " impreuna suspina si impreuna se chinuieste " cu oamenii. ( Romeni 8,12-23).
