Meditatii in Saptamana Patimilor

Saptamana Patimilor reitereaza tragedia condamnarii Fiului lui Dumnezeu la moarte , suferintele, patimile. Hristos insa prin invierea Lui ii " condamna" pe oameni la nemurire. In locul loviturilor pe care I le-au dat oamenii, El ii imbratiseaza, in locul ocarilor, El le impartaseste binecuvantari; in locul mortii, El le da nemurirea. Nicicand, oamenii n-au aratat atata ura fata de Dumnezeu, ca atunci cand L-au rastignit; si niciodata Dumnezeu n-a aratat atata iubire fata de oameni, ca atunci cand a inviat.

Oamenii au vrut sa-L faca pe Dumnezeu muritor, dar Dumnezeu prin invierea Lui, i-a facut pe oameni nemuritori. Inviata-a Dumnezeu Cel rastignit si a ucis moartea. Moartea nu mai este. Nemurirea a coplesit pe om si toate lumile.

Prin pacat omul a devenit muritor si marginit; prin Invierea Dumnezeului - om el devine nemuritor si vesnic.

Omul se naste cu adevarat nu atunci cand il aduce pe lume mama lui, ci atunci cand prin Sf.Botez crede in Mantuitorul Hristos Cel Inviat, pentru ca atunci el se naste la viata cea nemuritoare si vesnica. In timp ce mama il naste spre moarte , pentru mormant, Invierea Mantuitorului , prin asumarea Tainei Sf. Botez , devine mama noastra a tuturor crestinilor, mama celor nemuritori.

Pacatul micsoreaza sufletul omului, il apropie de moarte, il transforma din nemuritor in muritor, din nestricacios si infinit, in stricacios si marginit. Cu cat mai multe pacate are omul cu atat este mai muritor. Si, daca omul nu se simte pe sine insusi nemuritor, este limpede ca se gaseste cu totul cufundat in pacate, in ganduri mioape, in simtaminte moarte.

Crestinismul este o chemare la lupta impotriva mortii pana la suflarea cea mai de pe urma, adica pana la biruinta finala asupra ei.
Orice pacat constituie o cedare, orice patima, o tradare, orice rautate o infrangere. Nu trebuie sa se intrebe cineva, pentru ce crestinii mor de moarte trupeasca. Lucrul acesta se intampla pentru ca moartea trupului este o samanta. Se seamana trup muritor, zice Apostolul Pavel ( vezi Corinteni 15,42 si urm.) , si el rasare , creste si devine un trup nemuritor. Ca si samanta semanata, tot astfel si trupul se descompune, ventru ca sa-l umple de viata si sa-l desavarseasca Duhul Sfant.
Daca Domnul Iisus nu ar fi inviat trupul, ce folos ar fi avut cineva de la El? N-ar fi salvat omul intreg. Daca n-ar fi inviat trupul , pentru ce S-a mai intrupat, pentru ce a mai luat asupra Sa trup, de vreme ce nu i-a dat nimic din Dumnezeirea Lui ? ( Vezi Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia la Ep. catre Corinteni ; " Iar daca nu inviaza trupurile, pentru ce a inviat Hristos? Pentru ce a venit? Pentru ce a luat trup, daca nu avea sa invieze trupul? Caci El nu avea nevoie de aceasta; a facut-o insa pentru noi.")